Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, și drag, și fără seamăn
Abia acum te prețuim.

Adio, forță a naturii
Te-au pus pigmeii la pămînt.
"Complotul bubei" și al urii
Te-a hărțuit pîn' la mormînt.

Curînd vor răsuna colinde
Curînd Crăciunul va veni
Și candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Și-un strop de vin de tămîioasă
Noi vom vărsa, plîngînd amar.

E-o zi de toamnă aurie
Ce pace dulce e-mprejur!
Doar eu sînt ca o rană vie
Ce îmi dai, Doamne, să îndur?

De ce ni-l iei așa devreme
Pe cel mai nobil dintre noi?
Crucificat peste poeme
Pentru cei mulți, flămînzi și goi...

De ce rămîn toți ticăloșii
Cei mincinoși și paraziți?
Și-n vremea asta generoșii
În patru zări sînt răstigniți?

Fă o minune și ridică
Acest nenorocit blestem.
Și vindecă-ne Tu de frică
E tot mai greu, nu mai putem.

Ai milă, Doamne, și-ndurare
De-acest colos cu miere-n grai
Și pentru inima lui mare
Dă-i viață veșnică în Rai.

Întreaga țară te jelește
Românii doliu pun la steag.
Azi steaua ta pe cer pornește.
Adio, fratele meu drag!