Dintre coperți de carte se aude
Un geamăt, un suspin ca de părinte
Uitat, pierdut la margine de minte
Prin lăstărișuri, în frunzare încă ude.

Copacii, strecurați pios în file,
S-au dăruit lăsând în urmă frații
Dar jertfa lor, întreagă, nu în rații
Azi inutilă pare, peste mii de zile.

Nu-i ochi sau mână să dezmierde cartea,
Uitată este fila, cu încetul,
Scuza eternă este internetul,
Că-și va aduce, în lectură, zilnic, partea.

Trăiți în fugă, nu mai este vreme
Să vă opriți genunchii-n îndoire
În fața cărții, pentru o citire
Dar rostuiți, după ureche, noi poeme.

Poate că-s prea trecut și nu țin pasul
Cu vremea voastră, pururea în fugă,
Dar poezie scriu ca într-o rugă,
Chiar dacă nu-mi ascultă nimeni glasul

Și tot ce-a fost, din nou are să fie,
Acum voi credeți că le știți pe toate,
Dar fără ritm și rimă, astea toate
Aduc în suflet numai iz de poezie.

Voi, case de povești, doar din cartoane
Durați, dar cine este autorul
Nimeni nu simte, este tern decorul,
Cu gânduri în trăiri mimate, parcă toane.

Citiți din Iliada și din Triste,
Din Văcărești, din Goga sau din Blaga,
Din Eminescu să vă trageți vlaga,
Bacovia, Tradem o să vă dea batiste.

"Românul e poet chiar din născare"
Purtăm această vorbă chiar cu fală
Dar poezia ce o scrieți, goală
E fără de lectură și atunci mă doare.

Ce scrieți voi nu poate fi un cântec
Să-l fredonezi sau să îl porți în minte,
E simplă-nșiruire de cuvinte,
În bâiguieli neânțelese, ca-n descântec.

V-aștept la un festin, după lectură,
Cu o chitară sau numai cu glasul,
Să ne cântăm, prin ritm și rimă, pasul,
Să umplem inima și mintea cu căldură!