agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-01 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Motto : “Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea”. (D. Bolintineanu) Pleacă, fluture, du-te, niciodată nu ieșim din război. Privește-mă, iată-mă, rătăcit, zadarnic ca un cuc pe Niagara, dorm și eu îmbrăcat, mereu, cu ranița-n spate, dorm pe mine, dedesubtul meu, îngropat în cartușele trase, în cartușele lumii, măi frate… Eu lampa n-o mai sting, n-o mai aprind, nu mai citesc, nu mai scriu, Eulampia, dragostea mea, doarme și ea veșnic îmbrăcată, dormim împreună, reciproc, unul împotriva altuia, îngropați în cartușele goale, fumegânde, cartușele lumii, măi frate… Și-atuncea colonelul răcni, îmbrăcat, cu ranița-n spate : – Vă ordon, treceți gârla, treceți gârla albastră ! … Dar gârla e mică, e roșie, o gârlă raională, păcat de ea, măi frate ! … - Trăiască ! răcni colonelul. – Trăiască ! strigarăm în cor. – Trăiască ! răspunse ecoul pădurii. Dar lampa n-o mai aprind, n-o mai sting. Dar lampa singură s-a stins, măi frate … - Dar însă totuși ! – răcni colonelul - sântem oameni ! Nu vă lăsați ! Vă ordon, treceți gârla, treceți gârla amară - oameni sântem, vă ordon tuturor, fără excepție : dați-ne un pustiu, dați-ne pustiuri și mlaștini, și vom face din ele nemaivăzute orașe înflorite, ori dați-ne orașe și oameni, și vom face nemaivăzute pustiuri și mlaștini roșii ! … - Trăiască Alfa și Omega, Cubitus și Radius și celelalte constelații surori ! Vă ordon : nu vă lăsați ! Vă ordon : nu vă lăsați barbă, ori lăsați-vă barbă, vă ordon : faceți cum vreți ! … Și, îngropat până la genunchi, adormi răcnind bravul colonel, îngropat până la brâu, până la gât, în malul ce urca mereu, văzând cu ochii, în malul de cartușe trase, fumegânde, fierbinți, cartușele lumii, măi frate… Oh, pleacă, deci, fluture, du-te, sânt vinovat - și eu dorm, mereu, îmbrăcat, cu ranița-n spate, dorm pe mine, dedesubtul meu, îngropat, și lampa n-o mai sting, n-o mai aprind, și dorm cântând în neștire, pierdut, deșuchiat : “O, draaaga mea, iubiiita mea, o, visuriiileee meelee” … Ori : “Eulampia singură s-a stins” … Și, mai presus de toate : “Vă ordon, treceți gârla, treceți gârla amară, prin toate cartușele lumii, măi frate !” … * Nevoia de cercuri(1966).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate