agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1404 .



Neintitulat
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bucur Stelian ]

2010-12-08  |     | 



Sensul luminos al cuvintelor vine din comparația cu noi înșine.
Sigur că fiecare cuvânt reprezintă un șir de imagini repetând amintirile din noi,
Uneori îngemănate și încurcate cu altele aparținând propriei noastre ființe,
Și de fiecare dată când pronunțăm unul căutăm înțelegerea între rememorări și forme.
Dar există în sensul obiectului altceva decât prezența noastră?
Când spun – ți-am adus ceva,
Mă refer la apropierea acestei aduceri?
sau la gândul pe care îl fixăm numindu-l,
că între mine și tine trecutul s-a apropiat tot mai mult,
până când a ajuns în mâinile noastre?
Dacă afirm – te țin în brațe,
Spun că interacționez cu tine și din alte motive decât brațele mele,
sau că în mișcarea pe care o reținem de foarte demult,
căldura vieții și a noastră s-a așezat definitiv pentru a-i da un drum?
Dacă mă gândesc că râzi,
Înțeleg că locul unde se încumetă cel mai mult dorința de a trăi
sunt buzele tale?
ori văd o aprobare pentru propriul meu puls,
și-o confirmare a energiei mele ?
Cuvintele sunt reprezentarea noastră
Cu mult înainte de ridicările din sprâncene,
când sensurile lor mute erau doi ochi și două brațe care ne cuprindeau
arătându-ne ce suntem noi și obiectele.
Dacă spun iar – erai aici,
Mă refer la maniera în care percep locul, de unde lipsești?
sau la modul în care eu însumi mă pot înțelege față de locul ăsta?
El fiind o apropiere de ceva urmărit și dorit,
Urmărit pentru ca așa mă puteam înțelege,
Alături de ceea ce căutam fiindcă mă atrăgea,
Și în chemarea aceasta îndrăgind ceea ce pricepeam și vroiam,
Ca o confirmare a acelei clarități și atracții
Ce vine din fiecare mișcare și fibră
pe care ni le rememorăm în gânduri,
Ajungând să purtăm ce exprimă cuvintele.

Suntem noi, în lucrurile pe care le privim.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!