agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ mi s-a spus ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-12 | | Mă simt dator să-ți spun ce simt, în fiecare seară, Și toate-ncep cu tine și toate se sfârșesc plăcut, Un răsărit de lună, ce altora prin univers le e povară Eu îl ascund în ochii tăi și ți-l răpesc cu un sărut. Aștept nerăbdător în toamnă, să vină iarna peste noi, Să ningă alb și liniștit, peste tristețea unui gând, Tu să mă-ntrebi dacă e noapte, de ce cad fulgii câte doi, De ce pe undeva în suflet, se-aud fiorii fremătând. Pe ziduri umbre în cădere, să rătăcească prin ninsori, Mă simt dator iubirea mea, să le adun de prin furtuni, Pentru că-n ele și noi doi, ne-am rătăcit adeseori., Când împărțeam această lume, în fericiți și în nebuni. Nu vreau ca cineva să știe, de ce te vreau așa de mult, Și lângă tine-n orice iarnă, mă simt atât de fericit, Când gândul rătăcește-aievea și eu cu sufletul te-ascult, Cerând la nesfârșit iertare, dacă sunt trist sau am greșit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate