N-am nori să mai ningă durerile serii,
N-am liniști s-adune tăișul inept,
N-am timp să se-arate model primăverii,
N-am voce să tune, n-am aer în piept.

N-am gânduri să ducă-n colind peste munte
Furtuni obosite de cer și pământ,
N-am drumuri, nici țară, n-am apă nici punte,
N-am ochi cu lumină, n-am Soare, n-am vânt.

N-am nume să-l știe urmașii să-l poarte,
N-am har să-mi arate ce este, ce-a fost,
N-am, parcă, nimica, nici viață, nici moarte,
N-am iarnă destulă, n-am vară, n-am rost.