Mihai Eminescu

Glossa

Parodie

Vremuri bune, vremuri rele,
Ne scad lefurile toate;
Colo-n gândurile mele
Cineva greșit socoate;
Până și să speri ți-i teamă,
Greul nu știi când va trece;
Deși toți o iau în seamă
Criza, ea nu vrea să plece.

După vremuri din acele
Ce te duc la dictatură,
Cum să te gândesti la ele
Cu plăcere sau cu ură?
Când privești ades în spate,
Sub un cer senin de stele
Spui și tu c-au fost de toate,
Vremuri bune, vremuri grele.

Þara este mult schimbată,
Sate cu batrâni sânt multe;
Unde-i hora de-altădată,
Cine doina sa le-asculte?
Întuneric și lumină
Peste vremile acele,
Tot mereu o să mai vină,
Colo-n gândurile mele.

Te aștepți la rânduială
Cum neghina se alege,
Cei puși pe căpătuială
Să plătească după lege.
Care lege? Nu ți-i teamă
Să găsești răspuns la toate?
Nimeni nu te ia în seamă,
Cineva greșit socoate.

Bogații adună unii,
Altul mai sărac rămâne
Și puterile minciunii
Pot să-l lase fără pâine.
Că ai părul alb la tâmplă,
Tinerețea că te chemă
Nu-nțelegi ce se întâmplă,
Până și să speri ți-i teamă.

Cei votați de națiune
Își văd numai interesul,
Tot mai mult vor să adune
Mai bogat să fie-alesul.
El e sus, acolo, mare
Și nici cum nu vrea să plece,
Nu-s lumini în depărtare,
Greul nu știi când va trece.

Singuri nu sântem în lume
Și-alte țări duc grea povară,
Nici la ei nu-s vremuri bune,
Dar nici grele ca în țară,
Unde criza e in toate,
Dar uitată e-n reclamă
S-a întins cum nu se poate,
Deși toți o iau în seamă.

Dar cum astăzi se gândește
Nu e cea mai bună cale;
Greu poporul îl lovește
Și prea sună toate-a jale.
Căci te-ntrebi, a câta oară
Ce cu criza se petrece?
Toate vin și plecă iară,
Criza,ea nu vrea să plece.

Criza, ea nu vrea să plece
Deși toți o iau în seamă;
Greul nu știi când va trece,
Până și să speri și-i teamă;
Cineva greșit socoate,
Colo-n gândurile mele;
Ne scad lefurile toate;
Vremuri bune, vremuri rele.