Pe crupe de iepe, în zori de zi,
aprantii montează harnașamentul;
în sulki aleargă, parcă și-ar dovedi
voința, puterea, talentul.

Nisipul foșnește la trecerea lor,
în trap sau galop se măsoară,
iar goana lor pare desprindere, zbor
și biciul nu-l simt ca să doară.

Întrecerea poate să mai aștepte,
e-o dimineață cu cer sângeriu;
privesc spectacolul de sus, de pe trepte
și-mi doresc driver să fiu.