Noaptea cea mai lungă
Dar pentru unii un an în plus
Este doar o povară în plus.
Copiii aleargă pe scări
Spre camera bunicii.
Artificiile mai înalte
Se pierd în ceață.
Lăsînd doar dîre de fum,
De parcă ar fi
Camioane cu motoare uzate.
Bucuria nu se împarte în mod egal,
Uni nu primesc aproape nimic.
Nu sunt sigur dacă există,
O vărstă a înțelepciunii
Dar o vîrstă a neputinței,
Există cu siguranță.

In memoria celei care a fost
Tabuia Iosana