În amurgul de eden al verii
îngerul din făptura ta
a aprins toate stelele bolții
și astrele din sângele meu
convertindu-le-n luceferi de ispite

Iar jarul din norii cu chenar de aur
tot mai vizibil, tot mai vizibil
absoarbe în fibrele lui de foc
cu zvâcniri solare
toate privirile și gândurile mele
stratificându-le în contopiri aprinse
pe tot orizontul care tremură de înflăcărare
precum reflexele ce le târăsc ca o umbră

Din întunericul sub care crepusculul piere,
apare silueta nopții
pășind spre tine tiptil, tiptil
ca o impudică vestală
ce se dezbracă lasciv
lipindu-se fierbinte și goală de noi
să ne implice în toate păcatele ei
neștiute de nimeni.