Mi-am rănit piciorul în iarba cerscută pe mal
Și-am îngenunchiat, în tăcere să plâng,
Din larg mă strigă cineva și deasupra cerul opal
Ploua cu stele, iar eu încercam să le strâng.

Din lacrimile mele fluturii culegeau flori de vis,
Împodobindu-și aripile în feericul zbor
Și mă dureau pleoapele ce târziu le-am deschis,
Scuturând ușor de pe gene al luminii fuior.

Am luat în palme forma lunii și-am puso-n cuvânt,
S-o pot rosti când mă voi trasforma-n adiere,
Căutându-mi pașii, să aflu din nou cine sunt,
Cu piciorul rănit,uitat pe malul atâtor mistere.

M-am ridicat încercând să privesc peste apele reci
Și ți-am rostit numele, să mă aud doar eu,
Să te simt printre gânduri spre suflet când treci,
Cum ai făcut o viață și-o vei face mereu.