agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-10 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
I
Dacă zăpezile florilor ni s-or cerni vreodată În amurguri de clape adâncite Ca ochii defuncți în orbite, Vom recunoaște amintirea de amară sonată. II Când mâna ta e stinsul val pe țărmul frunții mele Și ochii grei par golfuri pustii cu ape-nchise, Sunt dăruit oceanului cu florele de vise, Scafandru palid ce desprinde scoica dintre stele. Apoi târziu, iluminat, ca-n fericire nouă Când dintr-un murmur de vâltori, tremurător reviu, Eu nu-ți aduc cântând marin, coraliul sângeriu, Ci perle transparente în privirile-amândouă. III Cu gingășii de fecundare păsuiești floarea sensitivă În vasul gravat otoman. Trupurile, două țări de sete Îngenunchează lângă șipotul reîntoarcerii. Tristețea de om fără nimeni, O-ngădui lângă tine, o stingi cu ochii. Pe clavir plutesc pescărușii clapelor, Oglinda ne-ngână buzele, Alăturate caicuri în iarna eternă a luminii. Privește, Departe, perdelele sărace sunt papyrus Pe care ne-am înscris viața dublă. Neasemănată păgână E ora liniștei Și seara în tablouri sapă grote. Suflarea ta să-mi fie briză, Și brațele o spumă de voiaj. IV Când suflul tău nu mai dogoare Pe câmpul boreal de coală Ca-n scandinave brume, în țigare Absența e o elfă goală. În flori un spațiu clar îți cheamă Pal inelar, arcușul viu, Să-i recobori întâia gamă Ascensiunea, eu, cum știu. V Pătrunde-vor, iubito, suflările de nord Prin neauzita orgă a tristeților din mine, Și vor flutura prin vremuri după tine Jerbele suspinelor, un trecut acord. VI Dăruie-mi tu moartea amurgului văratec La capătul cetății în care te-am iubit, Unde părea o lebădă-n somn clavirul colbăit Și patul misterelor crepuscul de jăratec. Cu vestmânt albastru vâslind lumina Drumuri fără umbre mi te vor aduce. Atunci, din bolta ochilor de seară Vor cădea parfumuri, pecețile sărutului, Cerească sufocare, Să te visez în eternitatea lutului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate