agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-16 | |
Nu, nu vreau să cunosc acest cuvânt,
Uitat-am eu de-acest veșmânt! Scriu scrisori fără să văd un sens Tăciune, flăcări ce ard intens! Încercam să nu-ți scriu fără rost! Uneam cuvinte-n paradox! De fiecare dată când plângeam! Erai tu de care mă ascundeam! Crizantemă purpurie apoi am căutat! Eu petalele i le-am enumărat, - Te iubesc sau nu, într-o angoasă! Încercarea mea capricioasă! Să știu de ce am căutat! Cărți străvechi am cercetat! Răspunsul îl aveam doar eu, Iubesc, te voi iubi mereu! Un prieten bun eu am pierdut! , Pe prea puțin el m-a vândut! O valoare eu nu ți-am cerut! Atât a fost, un pătimaș sărut! Tu ce, credeai că mă înșeli? Eu am fost singura ce a permis! Când făceam mereu greșeli, Am fost eu ce declaram admis! Mărturisesc, te-ai înșelat! Aparențele s-au dilatat! În toate tu mă atrăgeai! Prietenia mea tu o tânjeai? Remușcările le pecetluiai, Înger, coborât-ai tu din cer? N-am știut ce vrei tu să-mi oferi? Subtile au fost ale tale mesaje! De dor și dragoste, șantaje! Era un studiu ce-l făceam? Mă înșelam, oare chiar nu te cunoșteam? A fost a noastră prietenie Necunoscută armonie, Albastru din eter, Șocantul caracter Idei ce-au fost împărtășite, Mâini calde și-astre ne-adormite, Întâlniri secrete-n vise, - Acestea toate-au fost ucise? Întrebări cu un răspuns! Atunci păreau de nepătruns, Tot dorul și pasiunea mea, Încrederea s-a dus și ea Nu, nu le doresc luate Sensuri ce-au fost accelerate Iarna care a trecut, Norii de zăpadă ce-au căzut Înghețata cea de cocos Magie era, te credeai un norocos! Ale noastre toate aventuri, Superbe, chiar cu nazuri! Alungi tu totul atât de ușor? Unde-mi sunt aripile, să zbor? Poate tu poți zice nu, al meu iubit! O clipă m-a luat somnul, n-am trăit! Acum din vis eu m-am trezit! Trăiesc doar clipa aceea la infinit! E nebunie, doar mă știi! Călătoresc în tainele vieții! Aprobare nu îți dau, În mare ei mă cufundau, Mai știu că nici un sens nu are, Întâmplare, hazardare? Sensul îl credeam doar noi, Credeam că-i mai ușor în doi? Râzi tu citind aceste apogeuri? Îți amintești tu de-acele parfumuri? Un miros dulce, ușor înțepător. Direct dub apă, atât de necruțător, O doză grea de nebunie Avea a noastră prietenie, Retușuri mici ce le-am făcut, Mai dificil era să nu fi vrut, Înțelegi oare acel nu, al meu? Era pasiunea, erai tu, eram eu! !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate