de multe ori te urmăresc cu ochii unui pradător
din cerul meu interior
și fiecare mișcare a ta
o descompun
o prevăd
și o caut

modific rutele prin orizontul rotund
acopăr suprafața cu posibile iubiri
îmi pare că te văd într-o gradină de sticlă
fără nici o poartă deschisă
doar cu brațele și umerii goi
nepăsătoare de parcă ai fi protejată
în orice anotimp

dar tu mă întrebi ce vânez la tine
care-mi este dragostea aceea lichidă și vaporoasă
ce topește nisipul sub piele
și cui să mă plâng
de cuvintele mele ispitite de vocale
sunătoare
purtătoare de cântec
cum apa
se aruncă pur și simplu
de la înălțime
și nu moare
se face lapte
îmi limpezesc ochii
cu el
și privesc
privesc
caut