Cînd îmbătrînești,
Deseori ninge cu gînduri,
Cînd le exprimi,
De printre rînduri,
Se înalță praful amintirii,
Și argintul nopților iubirii,
Așterne apoi gingaș în plete,
Neaua-mplinirii și a durerii,
Iar clipele ce nu-s prezente,
Revin în gînd în faptul serii.

Din ce în ce mai des ești singur,
Dureri te ajung și adesea dor,
Copiii-s toți la locul lor,
Nepoții abia au dat în mugur.
Atunci clepsidra calm privești,
Și parcă simți amar în gură,
Din suflet se ridică o ură,
Căci simți concret,
...Că-nbătrînești.