Þine-mă-nbrațe...

Mi-ai spus în brețe să te țin
Că ți-e răcoare
Când din castanul înflorit
Pe capul tău descoperit
Ningea cu fulgi de floare.
Priveai la mine cu ochi mari
Și-n ei vedeam tot cerul...
Mi-ai spus apoi sărută-mă!
Dar eu vroiam cu mult mai mult
Eu aș fi vrut misterul...
Eram copii,ce știam noi?
Că totul era taină...
Credeam în noi și-n tot din jur
Și ne miram de stele
Când raza lunii ne-nvelea
Sub liniștea din ele.
Mi-ai spus in brațe să te țin
Fior de viață
Și sus și-n noi era senin
Senin de dimineață
............................
O lacrimă,păreri de rău
Rămân în suflet scrise
Iar timp trecut e-un mare hău...
Dar am rămas cu chipul tău
Și-atâtea nopți de vise.