"-Cutră, scârboșenie!
Nu ți-e rușine nesimțitule?
Bă pocitanie
Vezi că ți-au căzut cuvintele,
Și nu mi-e că le pierzi
Dar murdărești;
Denaturezi
Crezând că poți să ne prostești,
Nu suntem bă proști!
Nu te mai crede nici ăla micu`,
Dar vezi ce dracu hotărăști
Că prea ne vine-n poartă dricu`...
Iar ăi de mai rămânem, băă tâmplă!
Ne e frig și foame, tu ești chior?
Nu vezi ce se întâmplă
În interior?"