Nor întunecat de fapta ta!
Unde ești, de ce-ai plecat?

Culoare îi dădeai la a mea viață!
Rămân eu, un chip sculptat!
Exemplu viu, cu inima frântă!
Dăinui în sufletul meu,
Ești precum un curcubeu,
Albastru, când sunt tristă,
Mov, când sunt pesimistă,

Culoarea roșie e că sunt optimistă!
Ale mele toate culori mărețe!

Elan îmi dau și multă virtute!

Pastelate, cretă sau ulei,
O rază de soare pentru ei!
Suspini acum, durerea mea?
Îndrăznește, pictează-mă!
Bidoane mari cu vopsea,
Începe acum tu, opera!
Linie ușoară, ondulată!
,
Asimetrică, câteodată!
Mlădios fă tu al meu trup!

Cilindric, precum un stup,
Urmează-mi inspirația
Nor, nu-mi strica creația!
O inimă mare, duioasă!
Sălaș al amintirilor, aleasă!
Cufăr vechi de durere,
Un dor atins de uitare,
Tablou, eu sunt, de multe culori!

În viață suntem bieți călători!
Umbră, ești tu trecătoare?
Basm ,ești sau întâmplare?
Întâmpini tu recunoștință?
Renegi tu a mea credință?
Ereditară sau moștenită,
A mea iubire e infinită!
!