Peste oceane aș vrea să călătoresc,
O bucată de pâine,să le dăruiesc!
Ei,sunt suflete nevinovate!
Zi-mi ,sărăcia se-mparte?
În deșert sunt aruncați!
Ei de noi toți sunt uitați!

Degeaba acele ridicole glume!
Ei fiecare poartă un nume!
De noi ei nu sunt ajutați!
Încearca să vezi ochii înlăcrimați!
Căldură și suflete înăbușite!
Aripi și mii de scântei risipite!
Tristețea lor,un zgomot crâncen!
Au pe buze totuși un zâmbet sincer!

Credința lor în bunătate!
O lacrimă în pustietate!
Petale de flori fără valoare,
Înăbușesc a noastră ardoare!
Îngeri lipsiți de vină sau păcat!
Lacăt am pus noi pe-acel regat!
O mână de ajutor,un simplu gând bun!
Reclam lumea întreagă,versuri compun!

Să putem da un simplu ajutor!
Acolo,departe unde e mult dor!
Reclam eu,suflete fericite!
Aștept răspuns,nu gânduri pripite!
Ce vina au ei?sunt inocenți!
Încercam noi,aievea să fim decenți?

Degeaba avem noi tot și toate!
În suflet nu avem umanitate!
N-am să-ncerc eu să cerșesc!

Surâsul lor eu îl primesc!
O mâna ce ușor se-ntinde!
Mană cerească e tot ce atinge!
Aș vrea să pot umple golurile existente!
Lor să le ridic mii de monumente!
Iarași încerc în lupta mea!
Arunc jar peste toată naivitatea!

Sărmani ca ei putem să fim!
În fiecare zi ,viața, o prețuim?

Lipsuri sunt în societate!
Umane gânduri aruncate-n banalitate!
Mișcați suntem de sentimente!
Eroare în acele ingrediente?
Alegem indiferența,

Incapabili să cerem indulgența!
Nu ,continuăm noi să zicem!
Tăcuți suntem în timp ce prezicem!
Răscolim gânduri și șoapte!
Ele sunt in zadar,revin în noapte!
Ajutor nu le oferim!
Glumim,dar fără să gândim!
A lor soarta și noi putem să o primim!
!