Am venit la tine bace,
Să lăcrimez de ultimă vedere...
Curând,
nu vei mai fi reprezentativ în peisaj.
Se schimbă lumea, și dintr-o prevedere,
spiritul transhumanței va sângera mortal
într-un abataj.
Îmi vei lipsi cu tot cu cioporul de oi,
Obișnuit să vă zăresc departe pe coline,
Amestecându-se-n behăituri și acioi,
Lătratul mioriticului câine.

Nu plânge bace...
Noi toți va trebui să plângem
pe drumul robilor, mărșăluind în turmă.
Tu, lasă vântului un fluier,
lângă icoana Lunii
înfățișată miezului de noapte,
și rămâi cu bine, rămâi fără de urmă;
Pe soartă,... impozitu-i aparte.