să te-ntâlnesc vreodată
m-aș vrea arcuș
iar tu să-mi fi vioară
să-ți cânt pe infinitul corzii
la fel ca paganini-odinioară
sonata neștiută a iubirii
iar tu să rezonezi cu mine
pe toate undele luminii
și inima-ți să-mi bată tactul
cu sufletul să-mi ții isonul

de-ar fi
să te-ntâlnesc vreodată
tu dalbă porumbiță
iar eu să-ți fiu aripă
să-ți lași poverile pe mine
în fâlfâit ușor de înger
să te înalț ca pe un fulg
în paradisul fericirii
speranța să ne fie zbor
să te sărut pe pat de vise
să te-nvelesc în colb de stele

de-ar fi
să te-ntâlnesc vreodată
din orizonturi de mister
candid fuior de verde
sub caier de lumină
ieșit din lujerul de floare
scăldat în roua dimineții
eu ți-aș aține calea
și te-aș alege dintr-o mie
Ideea mea suavă și Bălaie
și-aș renăștea prin tine