fereastra în care gâlgâie zorii
mă privește cu reproș

nu eu am întârziat primăvara

pe sub ușa desenată în alb
mă strecor ghiocel

privesc dintr-o parte
creanga ce mustește ascuns

uliu încercând înotul

albul se subțază în fire de fum
se răsucește peste sângele meu
fundă în jurul inimii

plutesc spre pieptul celei ce eram
mărțișor abia răsărit
de sub bluză,