Îți inventezi mărirea prin cuvinte,
îmbolnăvite de-un acces megaloman.
Bătrânii -ți dorm sau urlă, din morminte,
la prea-ți trucata poză, dintr-un trucat chenar.

Îți inventezi mulțimea să te-adune
din colțuri umilite;iar reverani creduli
iți cotizează ieri și azi și poate mâine,
pentru batalionul din boardul de nebuni.

Îti inventezi un suflet gol,de cuc,
pălăvrăgind de stele,de pe lună.
Tristețe n-ai! Doar un destin , năuc,
și cauți vină în fiecare urmă…

Îți inventezi dușmani cu gânduri mici
și dragoste și ură deopotrivă.
Și plângi…și râzi…și nu știi să explici
de ce, ,nimicului din tine, de tine îi e milă.

Îți inventezi mărirea!... Dar ai blestemul
de-a nu fi tu, cel care crezi că ești !
Ce trist e-n lume!... Să nu poți a te teme,
de cum trăiești…de ce poți să strivești!

Ileana Popescu Bâldea