agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-05 | |
spovedește-te de cămașa ta albă de in
care se înnoadă exact între coastele mele acolo unde am mai multă nevoie de aer (de opt ori m-am răzgândit. de șapte ori am trișat) am mâinile pline de ochi larg deschiși cu pupila răsucită îi port cu mine peste tot ochiul zilei de vineri e orb. nu mai am rugăciuni (doar lemne și-un cuțit) mă sprijin de lucruri vândute care nu mi-au aparținut niciodată să nu mă întrebi nimic de ochiul cu care încep ziua de joi când nu am altceva de făcut decât să sterilizez gurile cu care-mi repeți că toți greșim înaintea lui Dumnezeu că va veni ziua în care voi căuta cărți de colorat realitatea și-mi voi converti tăcerile la monogamie (întotdeauna vinerea întârziu la ultima cină) cu fân uscat îmi vindec ridurile să nu mai fiu frumoasă pentru ca joia să ne iubim precum cele douăsprezece seminții curgând de jos în sus ca un echilibru între două călcâie între două absențe care palpită mirosind a trădare ochiul zilei de miercuri frânge pâine nedospită religii sălbatice se opresc să cerșească agrafe să-ți prindă în păr anunțuri cu reveniți în trei minute nu mai avem loc pe primul rând lângă femeile căsătorite (miercurea mă privesc în fântână. treizeci monede de argint) cel mai înțelept este ochiul pe care-l port marțea când împart vina rușinea și păcatul cu toate păsările dezlegate pe pământ îmi ridic ochii la cer ca și cum aș strânge în brațe un trup de copil care mă golește de tine de mine ca și cum aș spăla farfurii conversând luna nouă în miros de pictură pe sticlă (marțea gătesc pentru prânz pește nevertebrat) lunea am ochii închiși precum o cameră de hotel după schimbatul lenjeriei (sunt la treizeci și trei de pași de zgomotul scrumierei căzând pe podea doar în noaptea în care te lași de fumat) cămașa ta albă de in proaspăt spălată pentru ziua întâia precum buzele golind un pahar de vin în plină stradă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate