Câmpii de străbuni, cu spice de lacrimi
Muncite cu sârg, cu sudoare de avut,
E ogorul întins, războit printre patimi...
De zeci generații, l-au vrut... l-au pierdut.

E brunul mustos, apărut după ploi,
Ce naște din boabe cotiledoane,
Sau griul, uscat și crăpat de nevoi...
E sursa de pâine-a hrăni milioane.

Privim frumusețea de galben și verde
Întinsă, din talpa de șină de tren.
Visăm peisajul, vederea se pierde
În gândul, din cântul de linii-n refren.

Se pare că totu-i așa, de când timpul...
Nici gând, nu ne poartă, la bietul țăran
Ce calcul de muncă-i la el, anotimpul;
Pământu-i e viața și sursa de ban.

E-o lume nedreaptă, de false valori,
Ce pune-n pământ câte-un suflet de om
Ce rost, are munca-i, ca tu să nu mori...
Purtător el pe brațe, de poame de pom.

Îl vezi în comună, sfrijit, coasa-n spate,
Muncește să lase avut, la odor.
Pământu-i la el, pentru morți și bucate...
Noapte-zi-i la arat, semănat, recoltat,
E ogor...
12.07.2010