Oglinda-ți spune versuri nefăcute
Vorbind trist despre-un tine ce tot doare
Și vrei a fi un altul, cu ardoare,
Prea mult amar ți s-a greu strâns în cute.

De-ar arăta măcar în ochi candoare
Trăiri infernici n-ar mai fi acute...
Și Dumnezeu viu paloșul ascute
Căci nu mai scoți din trupul tău sudoare.

Ce fel slujești pe Sfânt în lipsa muncii?!
Din începuturi trai boem nu-i dat.
În neajunsuri se vor naște pruncii

Și-n tatăl lor vedea-vor om ciudat.
Dar de nu sunt în apele Poruncii
Ocean de stihuri zilnic am redat.