De la o vreme îmi amintesc doar de copilărie și de tine
alergam pe lângă bloc pe un morman de pamânt cu scaieți , fluturi și bucăți de beton armat
jucam marrocco
fluturam stegulețe roșii de hârtie învățam să tăcem
pentru viitor
ziilele treceau repede
mă trezeam din somn ca și cum aș cădea în marele canion
cu viteză , strigând uhaaaaa cu privirea mereu sus
către răsărituri de fiecare dată grandioase ca niște vulpi portocalii
rostogolindu-se făcând salturi izbindu-se de fereastră
săream în mijlocul fiecărei zile ca într-un joben scânteietor plin de confetti
ca într-un film sepia cu herghelii sălbatice stârnind praf
apoi
am trântit ușile crâșmelor cu zâmbete de gală
liberi în bocancii noștri de noroi și lumină
nu mă uitam niciodată în jos fredonam
break on through to the other side
cui îi păsa
aveam timp

apoi a venit trupul tău ca un lasou de zăpadă
mirosul tău astupându-mi cald totalitar gura
mirosul ca o botniță de frunze
o țară cu granițe închise o galaxie cu granițe închise
prin mintea mea trupul tău aluneca silențios perseverent
ca un rechin de mătase
în cercuri din ce în ce mai strânse

atunci am spart toate geamurile din oraș
să iasă groaza
să ies

azi
s-a făcut dimineață
am dat drumul la radio
o muzică pe care o recunosc
deschid fereastra
e destul de cald
lângă bloc au făcut un magazin
mare
fără fluturi
fără scaieți
fără grabă îmi amintesc
de copilărie și de tine