trăiesc și eu pe aici
unde gunoaiele cad iarna
din cer
oamenii merg pe stradă cu bărbia în piept
și zilele se fugăresc una pe cealaltă

stau într-o clădire verde ca un mucegai
norii din cameră sunt fum de țigară
totuși dorm bine
vecinii de la parter șobolanii
nu mărșăluiesc chiar în fiecare seară
oricum e plăcut să îi asculți
cum ronțăie vreun abecedar
sau poate Ciuma lui Camus

când se face frig
ne îmbrăcăm în fericire simplă
punem pe foc bucăți din întuneric
ard atât de frumos încât
pare că Dumnezeu nu mai e departe
zâmbește strâmb
prin gaura din tavan.