dependență și timorare,
a venit timpul pentru o nouă întrebare:
de ce atâta îngrijorare?
atmosfera e atât de cicălitoare
iar aspirațiile capătă proporții surprinzătoare
prismele îmbracă costume tot mai bizare
punctele de vedere devin solitare...
gențile cu pietre purtate în spinare,
devin pe zi ce trece tot mai apăsătoare
zâmbetul își pierde din culoare
dar nu, nu e doar o nuanțare
pierdută printre noile buzunare
adunate de prin vechile sertare.
aștept o nouă blestemată setare
în buline mari albastre, zâmbitoare...
gripa asta fără pastile nu trece, oare?