Înecat cu tot ce nu pot înghiți
Pe lumea asta
M-am sufocat si am învațat
Să trăiesc fără pic de aer.

Să mă imit zilnic,
Ori de câte ori mi se cere
Câte “un EU” la comandă.
Observ că fără pic de aer
Nu pot, nici măcar,
Să mă intrig.

Sau să strig!
Cât îmi lipsesc vremurile
Când eram încă în stare să strig!
Sau îmi îngăduiam
Să mai murmur printre buze
Câte-o înjurătură.

Când ești înecat
Îți este greu să-ți mai murmuri
Printre buze,
Și cea din urmă
Rugă.