Parodie după Octavian Goga


El nu-i o harnică termită,
Nici cerber vajnic la intrare,
Nici hamster veșnic în mișcare,
Nici matcă,-n faguri, mult iubită…

Cândva,-ntr-o noapte sorocită,
După fatala numărare
A voturilor celor care
Rezistă greu la vreo ispită,
Era o bucurie mare
Și-apoi – din lista nesfârșită
De inși cu fața hămesită –
A fost ales un oarecare
Ce, netrecând prin nicio sită,
Doar cu tupeu și multe tare,
A garantat ca e în stare
Să-nfrunte gașca ilicită.
Atunci, văzând că frică n-are
Iar contrabanda îl incită,
S-a enervat a lui ursita
Și a șoptit, cu resemnare:
Nu-l fac o harnică termită,
Nici cerber vajnic la intrare,
Nici hamster veșnic în mișcare,
Nici matcă,-n faguri, mult iubită…

Și pe dosar îi scrise: Mită!



Poezia parodiată

Poetul
de Octavian Goga


El nu-i canar de colivie,
Nici câine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...

Demult, în noaptea cea dintâie,
Când ochii lui au prins să vadă,
Era o noapte de baladă
Cu cer rănit de vijelie.
Superba morții serenadă
Cânta pe-a mărilor pustie,
Și-n zarea neagră-plumburie
Urla un lup flămând de pradă,
Iar dintr-a norilor grămadă,
Un fulger groaznic de mânie
Se ascuțea în drum să cadă
Pe niște lanțuri de robie.
Atunci, ursita care scrie
Cărarea din copilărie,
Simțind a cerului dovadă,
Și-a zis, zâmbind cu ironie:
Nu-l fac canar de colivie,
Nici câine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...

Și-a scris în carte:
Poezie!