numai luna mai rătăcește
printre brațele înflorite ale unui cireș
numai tăcerea gustă din cântecul lin al izvorului

noaptea
se joacă de-a zeii
aprinde candelabre în peșteri de vis
aduce cerul cu stele aproape de tâmple
să-i simțim respirația
bucuria
nesfârșirea


numai luna
în templul lui apollo
s-a scuns între faldurile pythiei



*2*




colindă de dor în fața ferestrei
depărtări ale inocenței
evaporate în spaima unui vis


vibrează neliniști în portrete de femeie
vibrează spaime în cazărmi și spitale

călăreții-
prin târgul de fete
drum liber
croiesc
miracolului



mărtișoare agățate de structuri efemere
agrafe cu trifoi în părul seducției

depărtări ale lucidității
diluate
în halourile luminiscente
ale unui plug tas de boi

depărtări ale bucuriei
în reflexia închisorii pe care o atingem
cu privirea





*3*






colecționarul de ciudate porțelanuri-guguștiuci cântători
poposește la fereastră

prințesele iau lumini din izvoarele nopții
ating
ramurile de măslin din inimi:
flori
clar de lună
suspine
și doruri


cât ai clipi
din heleșteul himerelor
broaștele sar peste nuferi
scaldă în lapte dulce blestemul



prinții frumoși cu stele în frunte
desenează pe caldarâm
un paradis al bucuriei veșnice


din trapez în trapez
sar spiridușii
eliberează spiritul din hărțuiala poftei


colecționarul
nu străpunge cu sabia
tăria
șoptește în limba păsărilor
o tainică parolă:
se deschid porțile cerului
ce frumos e pământul