agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3639 .



Voze, ce-ți clătești în soare...
poezie [ ]
din ant. Poeți italieni din secolul XX

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Camillo_Sbarbaro ]

2011-04-24  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Voze, ce-ți clătești în soare sărăcia
puținelor tale case, cățărate pe munte
ca oile de spaima torentelor;
și ca un dulăpior cu albituri de in
miroși a levănțică și a sare ca o plasă de pescari;

- în umbra străduțelor tale bate din pinteni cocoșul
arogant; se joacă pe prag
copilul, în spate cu întunericul și răcoarea
bucătăriei unde peste vreascurile tăiate
o bătrână se-apleacă să le-aprindă;
pe costișe se aurește porumbul
sau se-nroșește scorușa; pe pământul
smuls avariției stâncii
se coșcovesc garduri, se sfărâmă
brazdele, crește strâmb și pitic smochinul -

în tine, Voze, mă-ntorc în copilul
ce-am fost, în palidul copil ce căuta
pe jos mere stricate de aruncat
la păsări, împins de obscurul obicei
de a mușca din resturi;
în neobrăzatul ascuns după ușă
ce se bucura să se audă chemat prin casă
de cea care-l născuse
- și care-și frământa în juru-i nevăzut,
mâinile, sărăcuța, și se văieta
că iar s-ar fi dus cu prăjinile la iaz.

După ce a băut din orice fântână
stricată
să nu-l mai caute nimeni prin casa
goală,
ca într-o mamă, în tine să se poată refugia.
Când ochiu-i de bărbat ce-acum rămâne aspru
se-nduioșa la chipurile pământului,
în casa de-atunci unde avea bătută-n cuie
pe prag potcoava de fier
aducătoare de noroc,
păstrează-i deasupra acoperișurilor lucarna
ce soarbe acolo jos azurul
mării și se adapă
la izvorul peren al măslinului,

Voze, nume suav ce se topește
în gură...


[„Voze, che sciacqui al sole la miseria”, în vol. Rimanenze]
(traducere de Marin Mincu)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!