M-am adâncit în iarba din cuvânt.
Ce reavăn, pământul de sub mine!
Creșteau prin pori silabele de vânt
și virgule-mi puneau iubirile divine.

Priveam spre cer rotindu-mă prin nori…
Mai albă coboram în punctul dintre rime
și mă-mpărțeam între un zbor de cuc
și-un țipăt de cocor întors spre mine.

Simțeam în ochi miresmele de flori.
Un abur flu mă-nvăluia… și-n gene
purtam un înger de cuvânt- mai alb
ca florile de măr, ca taina ce ne cerne.

M-am dezbrăcat…livadă de cuvinte!
-de tot ce-n plus mă rătăcește-n zbor.
Și am rămas un punct suav, cuminte...
ce-mparte aripa-mi între pământ și-un nor!

M-am dezbrăcat…livadă de cuvinte!

Ileana Popescu Băldea