agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-24 | |
Sa scrii niste versuri pe-un pat de spital
In noaptea de Paste de-a pururea sfanta Simtind cum in suflet cutite se-mplanta Si-n minte fugind de un gand efemer... Sa plangi pe ascuns, tremurand nestiut De teama ca moartea sa nu te gaseasca, Sa treaca de tine, sa nu te-ncolteasca, Iubita sperand s-o revezi un minut... S-auzi danganitul de clopot stingher Vibrand intre cer si pamant in surdina, S-astepti de la altii s-aduca lumina Cand stai tintuit intr-un sumbru ungher... S-auzi niste dascali cantand intr-un cor In strana bisericii plina de lume Cand tu te gandesti doar la singurul nume Plecat prea departe, de care ti-e dor... Sa vezi in salonu-mbacsit, auster, Cum moare un om intr-un pat la fereastra – Un trup nemiscat parasind lumea noastra, Un suflet ce-a fost... Calator efemer... Sa suferi din dragostea fara sfarsit Ce zboara-n neant, catre fiinta aleasa Sa-ti fie iubita, femeie, mireasa... Tu inca esti viu, dara timpu-i oprit... O mare de oameni da buzna-n salon Oprindu-se-n jur, pe la paturi vecine. Privesti, dar nu vezi decat chipuri straine, Nu-i nimeni sa-ti dea un pahar cu sifon... E noaptea cea sfanta, Hristos a-nviat! Multimea se-ndreapta incet catre casa La mielul si pasca ce-asteapta pe masa, Carafa cu vinul inmiresmat... Iti vin si parintii aproape de zori Cu suc, cozonac si cu oua vopsite. Tarcoale iti dau intrebari nerostite Iar inima-ti mai da un rateu uneori... Ramai apoi singur, sa dormi nu mai poti De teama ca somnul de veci sa nu-ti fie. Te simti ca nisipul pe o plaja pustie De vant spulberat si-necat pentru toti... Ti-e dor de iubita plecata in zari Ce nu vrea sa-ti dea nici un semn ca-i e bine. De griji te sufoci si te-ntrebi de mai vine, Nu stii ce-i cu ea, unde e, in ce stari... Tu zaci intr-un pat de spital auster Si versuri ii scrii dintr-un suflet farame. Pamantul si cerul de-or sa se darame Poate nu-i in zadar... Astepti si mai speri... A fost Invierea, e Pastele-acum, Dar singur ramai cu-a ta inima slaba. Termini poezia cam din scurt si in graba Sa nu trebuiasca-a fi scrisa postum...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate