agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1116 .



Autocritica
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marian_bacau ]

2011-05-24  |     | 



Nici nu am visat vreodata unde am putea ajunge
Dupa ce-am varsat candva, de Craciun, atata sange.

Am vrut sa traim mai bine, cine si-a inchipuit
Ca noi vom ramane astazi cu stomacul chinuit?

Ne-am dat viata sa fim liberi, sa o ducem tot mai demn...
Suntem fetita cu chibrituri din basmul lui Andersen.

Eram granarul Europei si-am ajuns sa cumparam
Cereale de la altii s-avem si noi ce sa mancam,

Am distrus economia si ne rugam de straini
S-o repuna pe picioare, sa ne faca tot ei paini,

Am concediat minerii, nu ne trebuie carbune
Si-asteptam ca Dumnezeu sa mai faca o minune,

Am inchis rafinarii, de petrol n-avem nevoie
Ca s-ajunga tara asta o Cartagina, o Troie,

Lichidat-am zeci de fabrici, am facut mii de someri
Care-si vad acum copiii ca pe niste mari poveri,

Cautam ceva de lucru colindand prin alte tari
Si ne-ntoarcem cum plecaram, cu vantul prin buzunari.

Am facut niste partide sa se certe-n parlament,
Ne judecam prin tribunale pentru-o roaba de ciment,

Ne sticlec ochii de foame, de nevoi si de necazuri,
Ne-omoram unii pe altii pentru mamaligi si prazuri,

Alegem si realegem ministri si presedinti
Amagindu-ne cu gandul ca din ei vom face sfinti.

Ne promit marea cu sarea, ne arata fata bune
Apoi uita ce-au promis dupa doar o saptamana

Si-o luam iarasi de la capata, lunecand spre intuneric.
Nu vedem nici o lumina in acest tunel himeric.

Guvernantii ne privesc si-n fata ne rad obraznic
Asteptand cu nerabdare sa deguste-al tarii praznic.

Au dus tara la ruina invocand puteri oculte,
Nasul le-a urcat prea sus, n-au urechi sa ne asculte.

Se tin bine de fotolii si se scarpina-ntre coarne
Dar nu banuiesc furtuna care vine sa-i rastoarne

Caci rabdarea noastra astazi a ajuns la apogeu
Iar cand lantul il vom rupe sa-i fereasca Dumnezeu!

Nu vrem decat loc de munca si vrem sa traim decent
Cam traiesc atatea natii langa noi, in Occident.

Vinovati nu sunt vecinii pentru-a noastra soarta cruda
Si nici guvernantii care nu vor sa ne-auda.

Suntem singuri vinovati ca traim atat de prost.
Ne-am facut cu mana noastra viata ca un negru post.

Am ales sa ne conduca ce-i ce-acum ne jefuiesc
Fara mila, fara frica de Parintele Ceresc.

A gresi e omeneste, insa nu la infinit;
Din greseala si prostie pe Isus l-au rastignit.

Nu mai este timp de vorbe, sa-ncetam acum cersitul!
Sa schimbam tot ce se poate, caci se-apropie sfarsitul!

Hai sa dam mana cu mana, s-alungam din tara zbirii
Si apoi, cu mic, cu mare, sa dansam Hora Unirii!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!