agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1096 .



Ultimul tren al vietii...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grincz ]

2011-05-31  |     | 



Așteptând ultimul tren al vieții,
m-a surprins căldura dimineții,
m-a îmbăiat, cu apa viselor, flora,
nu trupul ci alma a cunoscut parfumul;
purificat în miezul existenței, fumul,
ceața am izgonit.Trăiesc clipa și ora!
Am vrut să plec la cot cu nemurirea,
dar am descoperit, din nou, iubirea.

Parcă priveam din negrul din abis,
când floarea simțului s-a redeschis.
Speranța mi-a întins frânghia de retur,
frânghie îmbibată în apa lui Caron;
făcusem jurământ - de pot să mă întorn
voi asculta tăcerea ființelor din jur,
voi semăna prin zâmbete amorul,
îmi voi lăsa să-mi hoinărească dorul...

Iubesc acum lumea ce mă-nconjoară,
stelele, marea, Luna, zumzetul de seară,
tot ceea ce cândva intrase în banal
e-acum un cântec, ce-n loc de vers, emoții
poartă în miezul lui. E poate voia sorții
s-auzi râsul de fericire al câmpului vernal!
E minunată lumea ce-mi stă aproape;
de ce, până acum, tot se spărgea de pleoape?

Așteptând ultimul tren al vieții,
m-a surprins căldura dimineții,
am debarcat în lumea de iubire plină,
m-am pus pe drumul ce duce-n poarta ta;
e drumul lung, însă te voi afla,
când ne vom întâlni, nu o să-mi pari străină.
Căci, de la geneză, inima te știe,
mă completezi, tu-mi ești sortită mie.

A trebuit să cad, să-mi simt aripile,
să simt că mă aștepți, deși trec clipele,
să aflu că o rază, primită de la Soare,
e tot o mângâiere și-i tot un sărut,
că vântul care suflă, e brațul desfăcut
ce vrea să te cuprindă, când lumea ta te doare.
Azi, ce m-aș fi făcut, mă-ntreb ca bieții,
de-aș fi luat ultimul tren al vieții...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!