un schelet uriaș se zgâia în oglinda din baie
își ungea cu nivea hair creme cutia craniană
se scărpina-ntre coastele false își încorda humerusul
fredona parcă venit de departe un cântec sublim
nu am reținut dintre versuri decât pe acestea
sigur o să-i cadă capul unde-i stau picioarele
la la la la laaaa


în weekend scheletul se căra-ntr-un pub prin lipscani
se ascundea într-un colț la întuneric acoperit de o mantie lungă
își amintea zâmbind reclama aceea la bere la fund îi place să stea
orele nopții erau ca niște fantome nervoase în căutarea unor pastile
de distonocalm
să se îmbete să se drogheze nu izbutea renunțase mai demult la idee
completa rebusuri privea câte un trecător ce-și purta limba pe umăr
râvnea la tot belșugul trist al domnului cu d mare și la soția acestuia

într-o noapte cu lună plină însă după ce termină de aspirat podeaua
cavoului după ce termină de udat yucca auzi câteva bătăi timide în ușă
în prag un schelet de femeie în rochie roșie de seară-îmbrăcată îi șopti
sărută-mă vino la mine să bei o cafea alintaroma cu părinții
mei apoi mă poți cere lor și vom fugi la capătul lumii într-un cimitir mai
de soi vom face cel puțin un copil un schelet de copil
care atunci când va crește va fi pajul dianei
vom avea un oraș doar al nostru cu un singur mormânt și o singură
cruce

scheletul cu orbitele ochilor plecate își simți singurătatea din oase dar îi răspunse
nostalgic târfo ai venit la mine așa cum iisus ar fi vizitat o celulă plutind până în
dreptul gratiilor întinzându-și mai apoi mâna către condamnat fără a-l atinge
lăsându-i urmele cuielor sale în palme în picioare fără a-l absolvi de păcate sau de
sentința unei veșnicii petrecute în iad