Te-am întâlnit și inima mea
Cu putere-a prins a bate,
Și gândirea vrea nu vrea
În nopți mintea îmi străbate...

Mersul meu cu pas încet
Mă duce-n locuri neștiute
Și din ochi, cu-n mic regret
Lacrimile cad tăcute.

Umbra ochilor deschiși
Și negreața lor divină,
Par a fi de Sus trimiși
Să-mi aducă-n ochi lumină.

Lin surâsu-n zare-ți porți
Plin de dor și alinare,
Ce mă urmărește-n nopți
Pân' la ultima suflare.

Ochii mei – priviri străine
Se deschid, se strâng iar mici
Și mereu te văd pe tine
Chiar de tu nu ești aici.

Vreau să plâng, să râd, să zbor,
Vreau să strig cât am putere,
Toți să știe că mi-e dor
Și că-n suflet port durere.