erai frumos și puternic tată
îmi dădeai stângaci bretonul din ochi
te jucai și râdeai cu noi la săniuș
mâinile mici degerate se adăposteau în căușul cald și aspru



nu mai zâmbești nu te mai joci
prințesele tale și-au ales alt tărâm
nefermecat
toate castelele s-au prăbușit
alți prinți le-au cucerit

acum bătrânelul din fața mea privește dincolo de mine
zâmbește blând
ca un copil care așteaptă cuminte
ciocolata preferată

plâng
unde l-ai ascuns pe făt–frumos

încălzește-mi încă o dată
mâinile
tată