mă aflam pierdut
cum te afli câteodată
în visul ce face din reflexia ta în pământ
o ființă mai vie decât cel ce visează
iată suflete
la ce întâlnire ți-a fost dat să vii
dintre pod și armătura de lacrimă
a căderii
pe locul în care unii se laudă cu carele lor
alții cu marmelada lor
alții cu măritișul frunzei
iată suflete unde-ai ajuns
ochi peste creioane bastoane și câmpuri de țipirig
nor de suspine
ia-mi ciulinii dintre ceruri
mie
un ciuline crud
prins în lâna timpului.