Tot despre una

Răbdare nu-i ca s-o mai pot cuprinde
Rămase-mi sunt trecutului: viori...
Iar ea, de mult nu se mai întinde
Cu-absența ei mă lasă cu fiori!

Săruturi verzi pluteau pe stele albe
În lanuri vedeam răsărituri noaptea...
Iar deșteptări mi le dădea din buze: salbe
Ce-mi răsunau în suflet să-mi iau partea!

Of, jarul mă înmoaie ca pe smoală
Iau orice formă repede, cu gust amar...
Îmi pun din nou capac la-aceeași oală
Să fiu ce sunt sau doar să par?