agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-23 | |
Infinitul umilințelor noastre
Soarta neamului meu e scrisă În zodia umilințelor de secole – Oceanul Planetar nu mai cunoaște un asemenea destin! Stele pe cer încă strălucitoare noaptea Ori cele cu razele stinse demult, Abia descoperite ieri de astronomi Cu telescoape modern instalate În cetățile ruinate ale strămoșilor mei – n-au mai văzut un asemenea dezastru moral! Graiul încrustat pe pietrele funerare, Mucegăite de vreme, Trădează urmele odiosului pact Ribbentrop-Molotov – Si-acesta ne impune în mod criminal Să mai existăm în umilință! Insula Șerpilor, Cetățile Carpaților – Fără Bucovina de Nord, fărăț inutul Herța, Fără valurile însângerate ale Mării Negre, Fără Transnistria furată, ocupată de cazacii ruși, Dezbrăcată de grai, Batjocorită, rusificată – Toate sunt puse jertfă zile și nopți, Secole la rând – pe altarul UMILINÞELOR! Ceastuștele și gopacurile smintite de votcă, Și generalissimusul Suvorov cu guroiul căscat de balaur, călare Ce nu ne slăbește din ochi Cu sabia ridicată de-asupra bătrânului Nistru: Ce realitate rusească, sinistră! Amenințător – Suvorov ne-amintește să nu uităm nici o clipă, Fără nici o schimbare – că existăm pe plaiul UMILINÞELOR! La noi acasă NACEALNICII nu ne doresc limba țării, Ne pângăresc tradiția și ne hașurează hărți idioate Care ne neagă istoria, Ne mai scriu, împreună cu cozile de topor, cărți păgânești În care ne murdăresc identitatea și respirația – Ei sunt aici stăpâni de la începutul Tuturor UMILINÞELOR NOASTRE! Pe mormintele părinților mei Aceștea-și înalță palate, Slavii își întind piste pentru aeroplane de luptă – Nici ziua nici noaptea să nu avem liniște, Să nu putem auzi glasul preotului, Și-acesta acum – mult subțiat! Pe-aici Hitler și Stalin ne-au împuțit pământul Cu mormintele lor – Strănepoții lui Heghel, Haine, Bethoven și a lui Kant Strănepoții lui Dostoiievski, (care-a spus întocmai despre poporul său rus: “Pe cât va exista Ivan, el totdeauna va ține degetul pe trăgaci!”) Și ale bărbosului Tolstoi, renumitului Cehov… S-au spulberat în pământul meu strămoșesc! Cine va vindeca rănile sângerânde Ale UMILINÞEI NOASTRE DE SECOLE ? CINE? Cred că nici Bunul Dumnezeu nu știe Când aud cum pe-aici se cântă CATIUȘA Și se dansează HOPACUL și CAZACIOCUL… Eu strig și întreb Dar întrebarea mea rămâne în aer, Neamurile lui “tătuca” Stalin Și-au construit peste capetele mele Încă o cetate peste suferințele mele, Peste umilințele mele… Sunt fiul acestui pământ De la naștere și până în clipa care scriu Aceste pline de tristețe rânduri Și mai știu că “frații” n-au să-mi facă Niciodată dreptate, Dar la ora actuală, știm: Lumea nu se mai împacă cu UMILINÞA, cu NEDREPTATEA! Deci am doar DREPTUL DE-A PLÂNGE! Când mi-or lua și acest drept Voi aștepta doar mila, Mila săracă și târzie a lui Dumnezeu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate