Când tinerețea umblă-n haine grele
Și Morții dă c-un pumn de boli binețe
Uitând scăldatul tainic din fânețe
Și amândoi apoi privind la stele

Clipind precum privirile-i istețe
Când vârsta fericită e-n atele
Și-abia susțin firavul trup și ele
Atins ca de-o adâncă bătrânețe

Și cale nu-i de-ntors spre sănătate
Iar vremea în secunde se măsoară
Când nici un leac din cele ce-s aflate

Microbul finelui nu îl omoară
Clădește-ți din cuvinte o cetate
Nepieritoare-ascunde-n ea comoară.