Vai vouă! Vai vouă care știți!...
În mine duc luptă oamenii răstigniți!...

Schilozii intră în piață ținând în lesă un câine.

Cela ce ieri lătra la lună privind-o ca pâine
Acum este hoit în viermi îmbrăcat.
Cu sârmă ruginită este tras
Peste asfalt.

Strigau nouă cei care-l târau prin adâncul abis:
”Miroase a crin cu haine alese încins!

Alaltăieri era al văduvei apărător de lesă cuprins
Sfidând lumea cealaltă lătra ca prin vis...”

Strigătul lor din departe renăștea în ecou.
Nimicul era rostit iar... și din nou...

Soarele înfigea raze în carne
Și renăștea din neînceput.

Priveam în oglinda din care
Moartea își perpetua gând.