e umezită brazda cu bolta-nsângerată
și boabe de lumină se pierd în trupu-i blând
rotunde și-aurite hrănind bătrâna gură
mereu înfometată a flămândului pământ

rostogolite repezi din lutul palmei aspre
înmormântate albe în osânditul lut
vegheate-n adormire de îngerii tăcerii
și-or preschimba sfârșitul în mândru început

se-ntind în depărtare ogoarele de mac
eu am arat în toate semințele cuvinte
vor reveni vreodată din agonia morții
sau putrezi-vor toate uitate oseminte?