agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-03 | |
Sunt printul lacrimilor triste si te iubesc in felul meu,
De cand printesa te-am numit, pe-al sufletului cald tinut Si-ti impletesc pe frunte stele, si spun tacerilor mereu, C-am sa le seman in cuvinte, si-n vise care le-am pierdut. Din umbre mi-am zidit castelul, pe stanca gandurilor mele Iar treptele ce duc la el, din juraminte le-am sculptat, Strajeri sunt mii de amintiri, ce viata ne-a unit cu ele, Si-n clipe de singuratate, le-am daruit cate-un oftat. Prin salile de bal ascunse sub pleoape care-ncet tresar, Se-asculta-aceleasi armonii tesute-n gesturile noastre, Iar pasii soaptelor se-aud, cum trec de-al buzelor hotar Facand sa para-ntreg castelul, o stea pe boltile albastre. Sunt print intr-un castel de vise si noptilor le amintesc, Cand vantul ma loveste-n tampla, si doare gandul ratacit, Ca timpu-i singura dovada, in care cred cand te doresc, Pe stanca-atator ganduri, intr-un castel cu sufletul zidit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate