Nici nu mai știe cum îi trece anul
Amar i se strecoară-ades în voce
Dar nu-l oprește morții să-și evoce
Duminica, în haine noi, sărmanul.

Și munca pentru faldu-acest atroce
I-a fost, pe brânci și vine-acuși sumanul
Necruțătoarea iarnă și țiganul
Ca și românul trag de trup feroce.

Și rugi înalță către Cer săracii
Ce-n soare stau desțelenind pământul
Și în căldură roșii sunt ca racii.

Bătându-i ploaia, prăfuindu-i vântul
Cei înstăriți le zic "la coada vacii"
Dar urma însă va alege-o Sfântul.