Un răsărit de soare,
Un surâs de floare,
O ultimă chemare
Și cea din urmă suflare.

Lacrimi șoptite prin noapte,
Fulgere fără glas ce scânteie departe,
Printre versuri, sentimente pictate
Și mii de iluzii deșarte.

Fluturi albi rotind în zbor,
Imagini diafane ivite pe câte un nor,
Roua înlăcrimată întinsă pe-al ierbii covor
Și-o frunză ruginită ce plutește-n vânt ușor.

Un fulg argintiu topit în lacrimi într-o palmă,
Amurgul violaceu dintr-o seară,
Picături de ploaie căzute pe câte-o ramură
Doar frânturi de viață captive într-o ramă.