nu tristețea ucide oamenii mașinile dau mai ușor peste ei
asta avea să mi se întâmple ieri și pentru că am scăpat
o să îți fac în ciudă și o să îți spun că te-am iubit
azi am o stare de leoaică
stau în ușa unei camere vechi părăsite în timp și mă uit
la bijuteriile mele ieftine înșirate peste tot
bijuterile mele ca la nimeni pietre negre de vulcan
cercei fără pereche
perle știrbe
auzi ce povestesc
te-am iubit ca o renegată plângând prin somn
învățând să mă feresc de armele tale albe
învățând să atac strig acum te iubesc
fugi
tu doar știi cum e să
fugi
fugi
de vrei să nu se mai întâmple